“Copile nu fi prost orasul e departe,
asa-mi spunea razand cel ce vindea de toate,
tu nu ma pacalesti am sa ajung acolo
ma asteapta strada mea si calul din Marlboro ”
Un oras departe, cuvinte surde si clipe interminabile, probabile emotii de bun venit. Sufletul meu e o involburare, imi creaza fiori de caldura in intregul corp. Inchid ochii si simt cu stropii de ploaie ma ating provacandu-mi durere…durere de regret ca nu ii mai simt cum ii simtiam o data. Dar rezist, nu ma las, eu orasul ala am sa il ajung si am sa il cuprind cu bratele mele pline de dorinta. Strada mea cu banca consumata de timp nu asteapta decat sa fie amintita din vremurile ei bune, trezita de tipete de fericire mute, copii batrani cautand anii pierduti ai copilariei, traind cu amintiri frumoase…
…stau de vreo 5 minute in fata tastaturii si nu stiu ce sa scriu…sau nu pot scrie din cauza plansului de sugar care m-a lovit cand am citit.
(
Mai beau o cafea si mai pip vreo doua tzigari si poate imi trece…ca deh…sunt baiat mare…
acum am recitit si eu ce am scris si m-a luat si pe mine acelasi plans…ma bucur totusi ca nu e valabil numai pt mine!!