…dezastru total pe pseudo-biroul meu. Zici ca a trecut taifunul. Carti, foi galbene, pixuri,creioane, ipod, coji de clementine “lasate la uscat”(de 3 zile)…cate si mai cate. Sunt o dezordonata cronica atunci cand sunt ocupata cu invatatul, nu ca as fi o tocilara, ba din potriva. Dar atunci cand e ceva care chair imi place, ca in cazul de fata, pentru mine nu mia exista altceva. Simone zice ca e din cauza pasiunii cu care faci un lucru care iti place! In propozitie este vorba de Istoria Arhitecturii. Maine am examen si stresata de gandul ca am sa ma pierd in fata profesoarei D’Amelio mai aveam un pic si muscam din caramida aia de carte.
Suna telefonul…Carolina imi spune ca Roberta a dat examenul astazi si ca totul a mers “liscio come l’olio”, mai ales ca profa nu e un Capcaun. Pune intrebari putine si destul de accesibile. Daca sti nu te tine mai mult de zece minute in sala.Affuuu cata usurare…m-am decis! inchid tot, fac un pic de ordine pe birou, dau drumul la muzica si poate imi vine inspiratia sa scriu ceva…
