NU MAI POT, nu mai pot sa o suport. E iritanta, e ridicola, ma chinue constant, nu ma lasa sa ma bucur de fericirea mea. Ignoranta ei ma scoate din toate saritele, negativitatea ei ma doare. Dar ceea ce ma raneste si mai tare e ca stie ca greseste, stie ca eu stiu ca stie ca greseste dar tot nu renunta. Parca telul ei e sa ma faca sa sufar, cand defapt ar trebuii sa ma faca fericita, sau cel putin sa imi doareasca asta. Ma invinuieste de exact lucrurile care le face si ea, care defapt ea le face prima. Nu stiu daca incercand sa ma pedepseasca e ca si cum s-ar pedepsi pe ea insusi? Nu mai stiu nimic, nu mai reusesc sa ma concentrez, nu mai reusesc nici macar sa spun ceea ce as vrea sa spun. De ce pentru ea nu exista fericirea, de ce nu reuseste nici macar sa o conceapa pentru alti?
Offffff…
