NU MAI POT, nu mai pot sa o suport. E iritanta, e ridicola, ma chinue constant, nu ma lasa sa ma bucur de fericirea mea. Ignoranta ei ma scoate din toate saritele, negativitatea ei ma doare. Dar ceea ce ma raneste si mai tare e ca stie ca greseste, stie ca eu stiu ca stie ca greseste dar tot nu renunta. Parca telul ei e sa ma faca sa sufar, cand defapt ar trebuii sa ma faca fericita, sau cel putin sa imi doareasca asta. Ma invinuieste de exact lucrurile care le face si ea, care defapt ea le face prima. Nu stiu daca incercand sa ma pedepseasca e ca si cum s-ar pedepsi pe ea insusi? Nu mai stiu nimic, nu mai reusesc sa ma concentrez, nu mai reusesc nici macar sa spun ceea ce as vrea sa spun. De ce pentru ea nu exista fericirea, de ce nu reuseste nici macar sa o conceapa pentru alti?
Offffff…
Primul instinct a fost sa sar cu o propunere sa vad daca am nimerit persoana in cauza, care te face sa suferi atat. dar dup-aia m-am gandit ca oricine ar fi ea, n-are dreptul sa se poarte asa cu tine, si tot ce poti sa faci e ori sa stati de vorba si sa gasiti impreuna solutiile, fie sa te iei sa pleci, si sa te intorci la ea atunci cand simti ca nu te mai afecteaza. Asta as face eu, pentru ca si in viata me apare din cand in cand cate o persoana care se comporta asa.
Bafta.
daca ai stii de cate ori am incercat sa vorbesc cu ea sa lamurim lucrurile…dar degeaba.
pana la urma solutia e aia, sa plec!of dar de-ar fi asa de usor…
si ne-am imbracat de vara
da da ne-am dezbracat de vara…;)
asa sunt toate mamele…sau gresesc?!
poate ca ma interpretat gresit….dar…..
da dar parca a mea e cea mai cea…
sau Italia asta le-a facut sa uite ce inseamna sa visezi si vad o realitate prea crude….
cel putin a mea asa imi face zile fripte
gata gata nu ma mai plang…:D