Tu si eu

Tu esti unica exceptie si unica regula din viata mea

Tu esti ceea ce mi-am dorit dintotdeauna, si de ceea ce m-am ferit tot timpul.

Tu esti vazduhul si adancul pamantului

Tu esti linistea si zgomotul

Tu esti ordine si dezordine

Tu esti dinamicul si staticul

Tu esti permisul si interzisul

Tu esti ziua si noaptea

Tu esti lumina si intunericul

Tu esti rasaritul si amurgul

Tu esti libertatea si constrangerea

Tu esti ingerul si demonul

Tu esti nordul si sudul

Tu esti copilaria si batranetea

Tu esti alb si negru, tu esti color

Tu esti eu si eu sunt tu.

 

San Vito

Azi 26 august, o zi splendida pe plaja din San Vito lo Capo. Marea e minunata. Soarele imi mangaie usor parul si pielea. Melodia de fundal e „The pirate’s bride” , Sting. E o melodie foarte trista si malinconica dar e si foarte frumoasa. Chiar daca plaja e aglomerata, eu cu castile mele am reusit sa ma izolez total. Ma simt libera, linistita si impacata cu mine insumi.

El e tot el, cel care in fiecare dimineata se trezeste langa mine; acum ma priveste si imi zambeste soptindu-mi: Ti amo!

Arta de a nu fi artist

Gata e deja a treia oara cand citesc si recitecs ceea ce vreau sa scriu, si totusi nu ma convinge.Adica as avea eu o idee care era foarte bine structurata 2 secunde inainte de a ma aseza la acest minunat birou, dar in momentul in care degetele mele au inceput sa tasteze totul s-a evaporat. A ramas doar un titlu.

Acum ce ma fac? Adica, deja scriu raaaar, si atunci daca o mai fac si rau, fara vreun fir logic totul devine o tragedie.

OK! Am sa incep sa imi explic titlul.DA am zis sa „imi” explic titlul ca poate asa imi aduc aminte despre ce vroiam sa scriu si iese ceva omoneste.

Arta? Ce inseaman pentru mine arta? Pai as incepe sa enumar toate tipurile de arta care imi pica la mana, cum ar fi: pictura, arhitectura, sculptura, literatura, muzica, dansul, teatrul…

NU cred ca as fi instare sa dau vreo definitie tehnica artei, dar imi zboara prin minte o idee care tare imi place si de frica sa o pierd am sa o tastez repede aici; si anume ca arta e cam tot ceea ce te face fericit macar pentru o clipa, tot ceea ce te „zgarie” in mod placut pe ureche sau pe retina, sau pur si simplu in momentul in care esti martorul unor evenimente care iti provoaca un fior prin tot corpul. Si acum revenind la titlu, mi-am adus aminte ce vroia sa insemne.

NU am avut niciodata vreun talent. Cand eram mica imi placea sa fac de toate dar ramaneam dezamagita mai tot timpul de rezultat. Acum am crescut si tot nu am vreun talent artistic. Imi place muuuuuuuult sa admir si sa critic(in mod pozitiv), imi place sa citesc cam tot ce imi pica in mana, imi place sa merg la diferite mostre si muzee, fara sa ascult muzica cred ca as tampii, imi pierd timpul pe net cautand fotografii artistice ca mai apoi sa le admir. Mai pe scurt imi place cam tot ceea ce e frumos si are un mesaj oarecum ascuns, care ma face curioasa si ma impinge sa il deslusesc. Si totusi eu nu am nici un fel de talent artistic in afara de a aprecia.

L.E.: Daca a iubii este o arta atunci da sunt si eu un artist. 😉

P.S. Am reusit din nou sa nu ma fir logic…yey to me!

Gata cu melancolismele…

Am observat ca de ceva vreme (cand) postez, o fac despre ce ma macina. Adica no cand sufletelul meu, care din cate imi dau seama pe zi ce trece nu e chiar asa „elul” ci mai degraba e un „oi” e un pic suparat si sufera!

Hmmm stau si ma gandesc daca ceea ce am tastat pana acum area vre-un fir logic si tind sa cred ca…n-are.

Dar ca de obicei ma inteleg eu singura!

Cand sangele apa se face!

Ai luptat toata viata, ai incercat sa intelegi, sa gasesti scuze si motive care sa explice anumite comportamente…degeaba. Ai inchis ochii prefacandu-te ca nu vezi, si daca chiar ai vazut ai iertat. Ai iertat de dragul legaturii care va tinea uniti! Ai cautat sa gasesti un motiv care sa te faca sa accepti, chestii inacceptavile dealtfel. Ai ajuns tot timpul la acealasi rezultat.

Ei bine de data asta sangele nu mai e atat de puternic!